Psihoterapiile cognitiv-comportamentale (TCC/ engl. CBT) constitue un termen umbrelă care se referă la o serie largă de intervenții psihologice validate științific ce au ca mecanism central de acțiune schimbarea cognitivă – schimbarea felului în care gândim și interpretăm evenimentele de viață astfel încât să avem reacții emoționale sănătoase și comportamente adaptative.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală își are originea în Statele Unite în lucrările lui Aaron Beck (părintele terapiei cognitive) și Albert Ellis (părintele terapiei rațional-emotive și comportamentale), precum și în abordările terapiilor comportamentale.
Relația terapeutică în CBT este una de colaborare între client și terapeut, fiind stabilite obiective comune; în acest sens, schimbarea nu este ceva care i se întâmplă clientului, ci rezultatul unei munci de echipă susținute.
Pănâ în prezent, intervențiile cognitiv-comportamentale au fost aplicate cu succes pentru o gamă variată de tulburări emoționale și de comportament (ex. depresie, tulburări de anxietate, psihopatologia copilului și adolescentului), fiind cea mai bine susținută empiric dintre abordările psihoterapeutice, standardul de aur în domeniu (David, Cristea, & Hofmann, 2018).
